Sticla termopan se obtine prin sigilarea a doua foi de geam, separate de o bagheta distantier din aluminiu de diferite grosimi, ce are mici perforatii catre interior, in care a fost introdus in prealabil silicagelul (un silicat amorf, format din granule de dimensiuni mici care actioneaza ca un burete absorbind umiditatea la o capacitate mare).

 

Sigilarea este realizata din doua etape, o sigilare primara cu butil (care lipeste fiecare foaie de geam de bagheta distantier) si una finala cu tiokol (care este un sigilator elastic polisulfid) care izoleaza perfect mediul dintre cele doua foi de geam si are rezista mare in timp.

 

Foarte important este mediul gazos dintre cele doua foi de geam dar si distanta dintre ele, 16 mm fiind considerata optima pentru obtinerea unei valori "U" bune.

 

Intre cele doua foi de geam cu siguranta nu exista vid, pentru ca geamul termopan s-ar sparge (prin implozie) sub presiunea atmosferica exterioara. De aceea pentru obtinerea unor bune rezultate in privinta minimizarii pierderilor de energie se introduce intre foile de sticla un gaz rar precum Argon-ul sau Kripton-ul.

 

Nu toate geamurile termopan contin un gaz rar, lucrul acesta tinand de utilajele fiecarui producator, de tehnologia folosita, dar si de performatele urmarite.